sâmbătă, 24 iulie 2010


Vise uitate şi aripi zdrobite
Nori fără apă, izvoare uscate
E tot ce putem oferi
Atunci când uităm să iubim
Cuvintele vieţii curând vor pleca
Şi tot ce rămâne din noi
E doar cât de mult am iubit.

IUBIREA nu va muri niciodată
Ea va fi mereu
O poartă deschisă spre ceruri
Un ţărm liniştit şi curat
IUBIREA-i o durere de viaţă jertfită...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu